Unknown (2011)

Unknown (2011)
Necunoscutul (2011)

gen: dramă, mister, thriller

durată: 113 minute

regizor: Jaume Collet-Serra

actori: Liam Neeson, Diane Kruger, January Jones

buget: 30 milioane $

nota: 7



Întrebarea pe care Unknown o ridică este: ce ai face dacă toată existenţa ta ar fi ştearsă cu buretele şi nimeni nu te-ar mai recunoaşte? Este cazul lui Martin Harris (Liam Neeson) care, ajuns în Berlin, suferă un accident rutier şi intră în comă. După ce-şi revine el nu mai este recunoscut de nimeni, nici măcar de soţia lui. Care, mai mult decât atât, este acum cu un alt bărbat. Ce se pretinde a fi... Martin Harris. Adică tu.

Unknown este un film de acţiune cu o doză bună de mister, destul realism şi un final neaşteptat, care ne demonstrează că Liam Neeson joacă în continuare la fel de bine ca în prima tinereţe. Mie mi-a plăcut mai mult decât Taken. De văzut.

Trailerul Unknown (2011):

The Mechanic (2011)

Mecanicul (2011)

gen: acţiune, thriller

durată: 93 minute

regizor: Simon West

actori: Jason Statham, Ben Foster, Donald Sutherland

buget: 40 milioane $

nota: 7



Arthur Bishop (Jason Statham) este un "mecanic" (asasin de elită) cu un talent unic de a-şi elimina ţintele astfel încât totul să pară un accident. Ocupaţia lui necesită o detaşare completă, iar Arthur este cel mai bun din branşă. Dar când mentorul şi prietenul lui apropiat, Harry (Donald Sutherland), este ucis în urma unor acuzaţii mincinoase, Bishop va dori să se răzbune. Mai ales că cel care a fost manipulat pentru a-l ucide este... chiar el.

Lucrurile însă se complică odată cu intrarea în scenă a lui Steve (Ben Foster), fiul lui Harry, care îşi doreşte să ajungă şi el "mecanic" şi vrea să înveţe de la Bishop. Reluctant la început (obişnuit fiind să lucreze singur), acesta nu-l poate totuşi refuza aşa că cei doi vor intra într-un parteneriat... mortal. În mai multe sensuri.

The Mechanic este un film masculin, cu o acţiune simplă, dintr-o bucată, fără complicaţii suplimentare, dar având o dinamică bună şi răsturnări de situaţii. Probabil peste media filmelor de acţiune cu Jason Statham aşa că merită vizionat de amatorii genului. Mai jos trailerul:

Your Highness (2011)

Măria Ta (2011)

gen: aventură, comedie, fantasy

durată: 102 minute

regizor: David Gordon Green

actori: Danny McBride, Natalie Portman, James Franco

buget: 50 milioanne $

nota: 6



Într-o împărăţie îndepărtată, sau apropiată, sau închipuită, sau nu prea, cu personaje de basm şi vrăjitori, dar şi cu droguri, cu flăcăi voinici şi fete virgine, trăiau... doi prinţi. Unul, Fabious (James Franco), neînfricat în luptă, încununat de victorii, adorat de împărat, iubit de popor, idolatrizat de femei... Celălalt, Thadeous (Danny McBride), puţin mai durduliu, ceva mai plictisit de viaţă, cam pus pe glume vulgare, oarecum puturos din cale-afară, destul de foarte laş - într-un cuvânt, cei doi fraţi ilustrând cum nu se poate mai bine legea compensaţiei.

Şi iată că Fabious, proaspăt întors din luptă, îşi aduce acasă... pe viitoarea soţie. Tânără, gingaşă, inocentă, fecioară... Dar înainte ca actul amoros dintre cei doi să se consume, şi înainte chiar ca nunta lor să se finalizeze, fata este răpită de cel care o ţinuse captivă şi mai devreme, puternicul, maleficul etc vrăjitor Leezar (Justin Theroux). Astfel că Fabious va porni fără de preget într-un quest pentru a o salva. La care quest, mai de voie mai de nevoie, dar mai mult de nevoie, va participa şi Thadeous, ca un bun frate ce-i este.

Your Highness este povestea acestui quest, altfel spus peripeţiile prin care trec cei doi fraţi, împreună cu o tânără luptătoare (Natalie Portman) care li se alătură pe drum, pentru a o salva pe mireasa lui Fabious. Poveste scrisă într-o notă umoristică. După cum reiese şi din trailer.

The Adjustment Bureau (2011)

Gardienii destinului (2011)

gen: thriller, SF, romantic

durată: 106 minute

regizor: George Nolfi

actori: Matt Damon, Emily Blunt, Michael Kelly

buget: 50 milioane $

nota: 7



Suntem stăpânii propriului destin sau simple marionete ale Sorţii? David Norris (Matt Damon), un politician ambiţios, întâlneşte o tânără balerină, Elise (Emily Blunt), care îl fascinează. În scurtul timp petrecut împreună cei doi se îndrăgostesc dar apoi sunt separaţi de forţe misterioase ce par a li se opune. Regăsirea este tot mai dificilă, David aflând că se confruntă cu însăşi Agenţii Destinului care, aproape omnipotenţi, fac tot posibilul pentru a-l face să-şi joace rolul în viaţă aşa cum vor ei.

Confruntat cu forţe supraumane şi având foarte mici sorţi de izbândă, el va trebui să aleagă între a-şi accepta destinul de om politic, deja scris, la care aceşti gardieni veghează, şi a risca totul pentru a fi cu Elise.

The Adjustment Bureau este un thriller SF de coloratură romantică reprezentând debutul regizoral al lui George Nolfi.

Equilibrium (2002)

Echilibru (2002)

gen: acţiune, SF

durată: 107 minute

regizor: Kurt Wimmer

actori: Christian Bale, Sean Bean, Emily Watson, Taye Diggs

buget: 20 milioane $

nota: 8


Lumea e plină de scenarii science-fiction despre un posibil viitor post-apocaliptic. În Star Trek omenirea şi-a depăşit natura conflictuală, în The Lost Future societatea a regresat la stadiul tribal. În Equilibrium ea a avansat însă a sacrificat pe parcurs sentimentele. Asistăm astfel la o lume extrem de dezvoltată din punct de vedere tehnologic dar în care emoţiile sunt nu doar suprimate (prin intermediul unui medicament pe care fiecare trebuie să şi-l injecteze zilnic) ci chiar interzise prin lege. Prezenţa lor te poate costa viaţa.

Cum însă nu există pădure fără uscături, nu va exista nici societate "perfectă" sau "idilică" (observaţi ghilimelele) fără persoane care să i se opună. Şi pentru menţinerea liniştii şi eliminarea eficientă a agitatorilor există, mai sus decât poliţia, o reţea de agenţi foarte bine antrenaţi fizic şi psihic, denumiţi preoţi. Din rândul lor face parte şi Preston (Christian Bale), foarte eficient, foarte dur, intransigent, până când într-o zi nu-şi mai ia medicamentul amintit.

După cum se poate intui, relizând absurdul acestei societăţi şi greşeala pe care a făcut-o până atunci, acesta se va angaja într-o luptă împotriva sistemului, din care însă are puţini sorţi de izbândă, dat fiind că este aproape singur...

Horrible Bosses (2011)

Şefi de coşmar (2011)

gen: comedie

durată: 98 minute

regizor: Seth Gordon

actori: P.J. Byrne, Kevin Spacey, Colin Farrell, Jennifer Aniston, Jason Bateman, Charlie Day, Jason Sudeikis

buget: 35 milioane $

nota: 7


Filmul plusează pe ideea: ce ai face ca să scapi de şeful tău? Care şef nu doar că nu-ţi recunoaşte meritele dar te mai şi tratează ca pe o cârpă, ceea ce pentru el chiar eşti.

Clişeul nu este nou. Îl vedem deseori în reclamele de genul celei în care colegii îţi spun că ai câştigat la loto iar tu mergi în biroul şefului şi îl faci în toate felurile, răstorni tot pe acolo, eventual îl şi admonestezi fizic, căci oricum vei demisiona. Doar că colegii te-au păcălit. Ei bine, cei trei prieteni din film (situaţi în partea de jos a posterului, sub şefii lor direcţi) sunt ceva mai maturi la faza asta: ştiu că nu vor câştiga la loto. Nu au speranţe în acest sens, nu aşteaptă vreun miracol care să le rezolve problema. Şi atunci ce-i de făcut? Căci nici posibilitatea de a se angaja în alte părţi nu le apare prea bine conturată, mai ales după ce, într-un bar, întâlnesc un vechi amic care a rămas fără serviciu iar acum presetează ca gigolo pentru gay. Deci mai bine nu.

Dar de scăpat de şefi sunt determinaţi să scape, aşa că întrebarea este cât de departe vor merge pentru asta. Până la urmă... decid să-i omoare. Doar că din acel moment lucrurile încep să meargă anapoda. Primul "serial killer" pe care-l angajează se dovedeşte cu totul altceva, al doilea le dă plasă. Aşa că vor trebui să facă totul pe cont propriu. Şi, pentru a nu exista nici o urmă de suspiciune, nimic care să-i lege de persoana pe care o vor ucide, fiecare va trebui să se ocupe de şeful altuia...

Dacă sunteţi adult, angajat undeva şi aveţi un şef pe scara ierarhică, atunci probabil veţi gusta măcar parţial filmul Horrible Bosses. Nu de alta dar dacă în realitate nu le puteţi face nimic, măcar să visaţi...

Notarea filmelor

Unii dintre voi aţi observat probabil pe Cinema filme care nu mi-au plăcut foarte mult dar care au note mari  (cum ar fi A.I. Artificial Intelligence) sau filme care mi-au plăcut dar care au note mici (de exemplu Golden Gate). Motivul constă în faptul că nu notez filmele în funcţie de impresia pe care mi-au lăsat-o ci de nota lor de pe IMDb.

Iar motivul pentru care fac acest lucru este faptul că nota de pe IMDb este calculată pe baza unui număr foarte mare de voturi, reprezentând astfel opinia generală sau predominantă cu privire la acel film. Cu alte cuvinte, folosind acest sistem de notare există şanse maxime ca filme cotate cu note mari să placă celor mai mulţi cititori ai acestui blog şi invers. Iar dacă faceţi parte dintr-o extrem de mică categorie care preferă să judece filmele după alte criterii decât majoritatea, puteţi evident să vă ghidaţi şi după recenzii.

Algoritmul de notare folosit pe Cinema este definit de tabela următoare:

   IMDb   Cinema 
 1.0 - 1.8       01
 1.9 - 2.7       02
 2.8 - 3.6       03
 3.7 - 4.5       04
 4.6 - 5.4       05
 5.5 - 6.3       06
 6.4 - 7.2       07
 7.3 - 8.1       08
 8.2 - 9.0       09
 9.1 - 10       10

De exemplu un film care are pe IMDb nota cuprinsă între 6.4 şi 7.2 va primi pe Cinema nota 7. După cum se vede, sistemul uniformizează spaţiul notelor IMDb şi este mai puţin exigent, astfel că filme foarte bune (cu peste 9 pe IMDb) vor primi aici nota 10 (în timp ce pe IMDb nota 10 este practic absentă).

Acest sistem de notare este unic pe acest blog în sensul că el va fi implementat în toate articolele cu eticheta filme, indiferent de autorul lor.

A.I. Artificial Intelligence (2001)

A.I. Artificial Intelligence (2001)

gen: aventură, dramă, SF

durată: 146 minute

regizor: Steven Spielberg

actori: Haley Joel Osment, Jude Law, Frances O'Connor

buget: 90 milioane $

nota: 7




Pe poster, redat aici la o scară prea mică ca să puteţi distinge, scrie:
David are 11 ani. Cântăreşte 27 kg. Are 1,3 m înălţime. Părul şaten. Iubirea lui e reală. Dar el nu.
Şi nu este real pentru că este un mecha (robot). Da, suntem în viitor. Omenirea a avansat până acolo încât este capabilă să fabrice roboţi care au diverse roluri. De exemplu unii dintre ei sunt programaţi să aibă grijă de copii - bone. Alţii să spună poveşti. Iar unii dintre ei sunt, da, copii. Cum este David. Doar că el e un model mult mai sofisticat, primul dintr-o nouă clasă, capabil de sentimente. Sau, cel puţin, aşa ni se spune în film. Odată activat codul corespunzător, în el se trezeşte o dragoste eternă pentru părinţi şi în special mama lui, Monica.

Singura problemă e ca băiatul real al Monicăi, aflat în criostază, se vindecă şi revine acasă. David se simte din ce în ce mai izolat şi marginalizat. Până la urmă va pleca în căutarea unui mod de-a deveni real, uman. Astfel încât să fie şi el plăcut şi iubit de mama lui...


Filmul este unul ciudat. Senzaţia este că pluteşti într-o lume stranie, rece, în care oamenii se comportă ca nişte maşini. Pe lângă asta, întâlneşti roboţi la tot pasul - dar nu clasicii Terminatori care te urmăresc cu gânduri (sau algoritmi) deloc paşnice sau care şi-au ars mecanismele de siguranţă şi s-au întors împotriva omenirii. În schimb roboţii din AI sunt paşnici, ba chiar fricoşi, fugind din calea oamenilor când aceştia încearcă să-i dezmembreze pentru că s-au defectat. Este, aşadar, o osmoză între oameni şi maşini, derutantă.

În afară de asta, de ce nu mi-a plăcut filmul puteţi citi pe recenzia la A.I. Artificial Intelligence de pe CineMatinal.

Trailerul:

Golden Gate (1994)

Consecinţe tragice (1994)

gen: dramă, romantic

durata: 91 minute

regizor: John Madden

actori: Matt Dillon, Joan Chen

buget: necunoscut

nota: 5




Pentru a-şi mulţumii superiorii, doi tineri agenţi FBI aduc în faţa justiţiei un chinez inocent, acuzându-l de spionaj pentru comunişti. Omul ajunge după gratii, fapt care va avea consecinţe dramatice asupra întregii lui familii. Zece ani mai târziu, eliberat din închisoare, acum bătrân, el nu-şi mai găseşte de lucru şi este ignorat chiar şi de către foştii lui prieteni.

Cuprins de remuşcări, unul dintre cei doi agenţi FBI, David (Matt Dillon), va încerca să îndrepte cumva lucrurile, răscumpărându-şi fapta...

Filmul începe oarecum tern dar te ţine totuşi în faţa ecranului. Pe măsură însă ce povestea avansează, ea capătă intensitate, pentru a se transforma în final într-o emoţionantă lecţie de iubire şi maturitate. Căci, încercând să-l ajute pe bătrân, David o întâlneşte pe fata acestuia, de care se va îndrăgosti, dar care până la urmă va afla trecutul lui...

Golden Gate este un film care ne propune să medităm la responsabilitate, iubire şi sacrificiu.

Heat (1995)

Obsesia (1995)

gen: acţiune, dramă, poliţist

durata: 170 minute

regizor: Michael Mann

actori: Al Pacino, Robert De Niro, Val Kilmer, Jon Voight, Tom Sizemore, Ashley Judd, Wes Studi, Natalie Portman

buget: 60 milioane $

nota: 9


Filme de-a hoţii şi vardiştii s-au mai făcut. Dar în acest caz cele două personaje aflate la polii opuşi ai legii sunt interpretate de doi monştri sacri ai cinematografiei: Al Pacino şi Robert De Niro. Primul în rolul unui locotenent de poliţie, Vincent, al doilea în rolul lui Neil, şeful unui foarte bine organizat grup de spărgători profesionişti. Amândoi inteligenţi, amândoi capabili să-şi asume riscuri, amândoi aşi în ceea ce fac.


De partea lui Neil se află elementul surpriză: el poate pregăti loviturile în tihnă în timp ce poliţia nu ştie la ce să se aştepte. De partea lui Vincent stau riscurile: dacă acesta ratează, nu pierde nimic în timp ce dacă Neil ratează, ajunge după gratii. Confruntarea dintre cei doi se va finaliza cu victoria unuia singur.

Povestea de acţiune (foarte bună) este asezonată cu dramele din viaţa lui Vincent sau a personajelor din cealaltă tabără. Astfel filmul urmăreşte mai multe fire dar le adună într-o ţesătură coerentă şi realistă. Un studiu de caractere şi un film antrenant în acelaşi timp. Dramă, acţiune, suspans, urmăriri, intrigi, strategie, dragoste, toate într-un singur pachet, marca Michael Mann.



Recenzie Heat pe CineMatinal.

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Dcreators